Surprizele terenului etnologic-Sesiunea 7 decembrie 10/12/2010
Posted by catalinfrincu in Sesiunile Cercului Mihai Pop.trackback
Terenul in etnologie este nu precum terenul de fotbal, adica bine delimitat si drept. Este anevoios, este plin de surprize, de sentimente umane care plutesc in aer si de omenie. Am simtit pe pielea mea. Dar nu despre terenul facut de mine vroiam sa vorbesc ci despre terenul facut de Ana Maria Stanescu si de Adelina Dogaru, cele doua cercetatoare care si-au pus rabdarea si discursul la bataie in seara de 7 decembrie pentru a mai asigura o mostra de cercetare etnologica facuta ca la carte. De ce surprizele terenului etnologic? Pentru ca cele doua au avut parte de cateva surprize savurate de catre noi, cei prezenti la aceasta editie a cercului.
Ana Maria Stanescu a vazut in Tara Fagarasului o batranica de 70 de ani cum sare un fel de sotron(in zona se numeste “Schiopica”) iar tanti Cornelia, cea care i-a ajutat pe cercetatori cu toata bunavointa le-a oferit o cafea facuta din arsura de la paine! Se pare ca avea un gust oribil dar fetele au dat cafeaua pe gat, pentru ca nu se refuza nimic intr-o cercetare! Va dati seama cat de stupefiate au fost fetele, printre care si Ana Maria, atunci cand au aflat ca este facuta din arsura de la painea de casa!
In Tara Fagarasului, Ana Maria a analizat mai multe aspecte, printre care: sezatorile, jocurile pe calculator si “jocurile de strada”, influenta televizorului asupra satului etc. Interesante sunt obiceiurile copiilor, care prefera astazi jocurile pe calculator sau jocurile inspirate din desene animate (fetitele se jucau W.I.T.C.H., un cunoscut desen animat cu vrajitoare adolescente care lupta impotriva raului) in detrimentul jocurilor de strada: ratele si vanatorii, ulii si porumbeii, pititea etc.
Doua cercetari care vizeaza etnologia urbana sunt cele legate de martisor si de colindat. In cazul martisorului s-a analizat axa Universitate-Unirii-Romana, unde cei mai multi comercianti se departeaza de traditie, comercializand in special chinezarii.
Din pacate din ce in ce mai multi oameni profita de obiceiul colindatului pentru a face rost de bani. Copiii in schimb colinda in primul rand blocurile invecinate, nu se mai aventureaza in cartier, este un colindat care se face in cele mai multe cazuri exclusiv la cunoscuti. Aceasta cercetare din mediul urban si-a propus sa raspunda la cateva intrebari esentiale: cum se colinda azi?, care sunt diferentele dintre colindatul in mediul urban si cel rural? etc.
Adelina Dogaru ne-a prezentat o cercetare ampla, care a durat cativa ani si urmareste im primul rand reconstituirea istoriei locale prin povestire. Este vorba de migratia la munca in satele romanesti-Adelina a fost in judetul Arges- si a analizat im primul rand impactul pe care il are in sat intoarcerea “fiilor risipitori”: afluxul de bunuri aduse, schimbarile survenite la nivelul social, economic, arhitectural, vestimentar etc. Surpriza peste care a dat Adelina este imensa: Incercand sa vorbeasca cu un proaspat intors din Italia, da mai intai peste fiul sau, care ii marturiseste ca tatal sau este de fapt proxenet. Adelina este socata si fiul barbatului in cauza ii povesteste si cu ce l-a asteptat tatal sau in Italia atunci cand l-a vizitat: cu o negresa. Adelina, in inocenta ei, il intreaba daca a fost buna, crezand ca este vorba de prajitura. Mai e de adaugat ceva?
“Terenul in etnologie este nu precum terenul de fotbal, adica bine delimitat si drept” … hmmm… O afirmatie prin negatie foarte buna, un incipit metaforic, insa contrazis de continut…. Din experienta mea falsa modestie si inocenta simulata in fata unor acte etnologice sunt in totalitate ipocrite. Continutul seamana cu scrisorile iezuitilor trimise acum vreo 300 de ai din Mexic spre ilustra Spanie. Ca argument dau un citat din articol:
“Adelina este socata si fiul barbatului in cauza ii povesteste si cu ce l-a asteptat tatal sau in Italia atunci cand l-a vizitat: cu o negresa. Adelina, in inocenta ei, il intreaba daca a fost buna, crezand ca este vorba de prajitura. Mai e de adaugat ceva?”
DA…mai e de adaugat ceva:
CINE MAI GATESTE IN ZIUA DE AZI NEGRESE??
SFAT: Lasati gazetele de perete sa se ocupe de frivol si consultati ceva specialisti in sociologie si antropologie daca va confruntati cu “recit de vie” ceva mai delicate!!
regards, Iocan
Domnule Iocan, in primul rand vreau sa lamurim un aspect: ce scriu eu aici nu se vrea nici gazetarie, nici vreun articol cu valoare etnologica nici… Este un blog asa ca stilul este relaxat si limpede, cu mici metafore inserate de mine care cred eu ca-si au rostul. In ce priveste negresele, ati fi uimit cata lume inca mai gateste negrese, pur si simplu nu-si are rostul intrebarea aceasta…