Şi pentru că vara tot cercetătorul în etnologie sau antropologie este pe teren, nu se mai întâmplă mare lucru în Bucureşti. Evenimente care să ne privească sunt puţine, aşa că am decis să vă spun că am început proiectul de cercetare “Profesioniştii morţii şi ai vieţii”.
Suntem în prima etapă, de lectură a bibliografiei, dublată de observaţie pasivă. Începem cu profesioniştii morţii, aşa că vom da iama în candelărese, colivărese, gropari, dricari şi aşa mai departe. Personajele care populează aceste spaţii de trecere pentru că asta e profesia lor. Ne-am ales deja cimitirele în funcţie de câteva criterii clare: unde sunt dispuse în Bucureşti, tipul de proprietate a cimitirului (privată versus de stat) şi apartenenţa religioasă (ortodox, catolic, iudaic etc).
Ne vom înarma cu aparatul de fotografiat şi cu un caiet (= jurnalul de cercetare), ne vom petrece timpul printre copacii umbroşi (că acum, vara şi în Bucureşti, sunt straşnici) şi pietrele funerare. Chiar dacă unii dintre noi au afinităţi de cercetători şi cu cimitirele de animale, deocamdată am zis să rămânem la cele destinate semenilor noştri.
Vom încerca să găsim persoane care să devină personaje, să petrecem timpul mieros al verii la umbră, să nu trebuiască să ne ascundem după copaci pentru a face o fotografie şi nici măcar să stricăm o relaţie incipientă cu un “profesionist al morţii”. Ne dorim să avem un teren bun, plin de întâmplări revelatoare şi de informaţii suculente. Nu pornim de la nicio premisă sau ipoteză; asta o fac sociologii. Mergem pe teren speriaţi, dar provocaţi, speriaţi că nu ne va ieşi terenul, că ne vom bloca sau că undeva se va rupe firul.
Oricum, vă ţinem la curent cu tot ce aflăm, impresii parţiale, fragmente din jurnalele de cercetare, primele impresii transpuse discursiv sau fotografic. Vă invităm să fiţi alături de noi, prin toată această cercetare, prin tot acest text, metatext şi palimpsest, aşa cum credem că este orice cercetare de teren.
