Intre santiere

Vino între 5 şi 12 februarie 2010 la Muzeul Ţăranului Român şi caută obiectul de partid ascuns printre lucrurile ţăranului.
Intrarea este gratuită iar căutarea îţi va fi răsplătită.

Muzeul Ţăranului, înfiinţat la 5 februarie 1990, a preluat o clădire ocupată încă de exponatele comuniste ale Muzeului Partidului. Şantierul din anii 1990 a îndepărtat urmele comuniste făcând loc lucrului ţărănesc. Pentru prima dată, obiectele comuniste revin în expoziţia permanentă sub forma unor intervenţii care contrastează cu, sau dimpotrivă, mimează obiectele ţărăneşti. Între şantierul fondator de acum 20 de ani şi şantierul de restaurare care va începe anul acesta, Muzeul Ţăranului Român te invită să redescoperi expoziţia permanentă căutând urmele fostului – cu numele său întreg – Muzeu de Istorie a Partidului Comunist, a Mişcării Revoluţionare şi Democratice din România.

Colectii si patrimoniu local la Clubul Taranului

Miercuri, 3 februarie, de la ora 18:30, la Clubul Ţăranului, etnologii Maria Mateoniu şi Carmen Mihalache ne vor vorbi despre Colecţii şi patrimoniu local.

Moderatorul conferinţei va fi Vintilă Mihăilescu, antropolog, director al Muzeului Ţăranului Român

În percepţia comună, patrimoniul este aproape prin definiţie „naţional” – sau, eventual, mondial. Este vorba, adică, de valori reprezentative pentru naţiune – sau pentru omenire. Ce înseamnă atunci „patrimoniu local”, ce reprezintă bunurile colecţionate de către aşa-numitele „muzee locale”? Sau este vorba, de fapt, tot despre aceeaşi referinţă naţională dar la o scală mai modestă, după posibilităţile locului?
După un secol şi jumătate de construcţie naţională, colecţiile locale care înfloresc în ultima vreme în România mult dincolo de spaţiul celor câteva muzee săteşti mai mult sau mai puţin spontane din timpul comunismului, pun prin chiar existenţa lor o problemă deloc trivială: ce înseamnă „localul”, în general, şi cum poate fi definit un „patrimoniu” la acest nivel?

Patrimoniu şi patrimonializare. Antropologul Pierre Bidart la Universitatea din Bucureşti

Sinteza prezentării profesorului de antropologie şi reputat antropolog cultural, Pierre Bidart, la http://www.unibuc.ro/ro/anunturi_main_ro?wid=31442&func=viewSubmission&sid=3251.

România după 20 de ani. Conferinţă susţinută de V. Mihăilescu

Aici regasiţi sinteza ultimei conferinţe susţinute de antropologul V. Mihăilescu, la Facultatea de Matematică şi Informatică, Universitatea din Bucureşti:  http://www.unibuc.ro/ro/anunturi_main_ro?wid=31442&func=viewSubmission&sid=3253.

Târgul de produse tradiţionale şi ecologice specifice zonei Maramureş

Asociaţia Producătorilor de Produse Tradiţionale şi Ecologice Maramureş în colaborare cu Muzeul Ţăranului Român organizează în zilele de 16 şi 17 ianuarie 2010, între orele 9:30- 17:00,
Târgul de produse tradiţionale şi ecologice specifice zonei Maramureş.

Mergeti sa vedeti, eu zic ca merita pentru ca astazi am fost prezent acolo si chiar am luat un interviu unei doamne din comuna Sapanta,  Maramures, care a fost foarte amabila si dornica sa ma ajute la proiectul pe care il avem de facut pentru facultate. Nu va mai spun ca am fost indemnati sa bem palinca (eu si amicul meu Gabi) de catre un tip foarte fasnet care lucra in presa si care ne-a povestit ca ii cunoaste pe cei prezenti la targ in calitate de invitati si multe altele. Mergeti maine la targ, merita!

Cercul Antropocomunicatori şi copilăria

Studenţii de la specializarea Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul Facultăţii de Litere organizează Cercul de Antropologie intitulat “Antropocomunicatori”. Alături de profesor Cristina Bogdan, studenţii vă invită la prima conferinţă a Cercului a cărei temă este copilăria. Marţi, 24 noiembrie, orele 18.00, în Sala de Consiliu a Facultăţii de Litere (partea stângă, parter), vor prezenta Călin Torsan, Cosmin Manolache şi Ciprian Voicilă, autori de cărţi ce abordează tema copilăriei şi cercetători la Muzeul Ţăranului Român. Organizatorii vă invită, deci, pentru o audiere interesantă şi vă aşteaptă plini de pofta discuţiilor şi a dezbaterilor.

Invitaţie la “Transfer. Urban. Antropologii”

Proiectul de dezbateri va fi axat pe domeniul urban tratînd teme conexe acestuia cu implicații socio-culturale. Obiectivele proiectului sunt de a sensibiliza societatea civilă la nevoile pe care le are orașul și de a creea noi standarde în materie de implicare și acțiune civică. Proiectul nu își propune numai să prezinte anumite situații, ci să și discute, pe baza unor cifre reale, cauzele ce au determinat apariția anumitor probleme, măsurile ce se pot lua, și, probabil cel mai important, să prezinte publicului larg punctele de vedere ale unor oameni direct implicați.

Fiecare dezbatere va fi pregătită cu date statistice, istorie, reacții de până acum (societatea civilă, mass media, instituții publice), scurte interviuri cu oameni implicați în fenomenul dezbătut (acestea vor fi prezentate în timpul conferinței).

Dezbaterile se vor desfășura în jurul persoanelor invitate ce vor fi grupate în cel puțin două pannel-uri. Fiecare pannel va aborda o dimensiune a fenomenului prezentat. La finele fiecărui pannel persoanele din sală vor putea pune întrebări . Discuțiile vor fi conduse de doi moderatori.   Înaintea fiecărui eveniment va fi filmat un material de max 7 minute cu scurte intervenții ale unor personalități. Fiecare ediție va fi prezentată pe site-ul StreetDelivery cu o săptămână înainte pentru a oferi timp participanților de a se familiariza cu subiectul și pentru a le oferi ocazia de a da feedback. După fiecare ediție va fi făcut un scurt rezumat al discuțiilor si upload-at pe site-ul Street Delivery. Fiecare afiș va fi desenat de un alt designer, oferind astfel posibilitatea domeniului artistic de a-și exprima opinia despre subiectul propus. După cele 12 ediții se va publica un material tipărit , împreună cu un DVD, ce va conține idei, păreri, recenzii, rezumate și eseuri despre temele proiectului.

Locație: Mansardă Cărturești 15 (capacitate 300 de persoane)
Frecvență: O ediție pe lună. Fiecare ediție va avea ca durată max 2 ore.
Durată: 12 ediții.
Moderatori: Liviu Chelcea și Bogdan Iancu
Tehnic: microfoane mobile, proiecții, camere video, filmarea evenimentului.
Info: mape pentru invitați cu documente informative despre subiectul dezbătut.

Ce mai cercetăm?

Şi pentru că vara tot cercetătorul în etnologie sau antropologie este pe teren, nu se mai întâmplă mare lucru în Bucureşti. Evenimente care să ne privească sunt puţine, aşa că am decis să vă spun că am început proiectul de cercetare “Profesioniştii morţii şi ai vieţii”.

Suntem în prima etapă, de lectură a bibliografiei, dublată de observaţie pasivă. Începem cu profesioniştii morţii, aşa că vom da iama în candelărese, colivărese, gropari, dricari şi aşa mai departe. Personajele care populează aceste spaţii de trecere pentru că asta e profesia lor. Ne-am ales deja cimitirele în funcţie de câteva criterii clare: unde sunt dispuse în Bucureşti, tipul de proprietate a cimitirului (privată versus de stat) şi apartenenţa religioasă (ortodox, catolic, iudaic etc).

Ne vom înarma cu aparatul de fotografiat şi cu un caiet (= jurnalul de cercetare), ne vom petrece timpul printre copacii umbroşi (că acum, vara şi în Bucureşti, sunt straşnici) şi pietrele funerare. Chiar dacă unii dintre noi au afinităţi de cercetători şi cu cimitirele de animale, deocamdată am zis să rămânem la cele destinate semenilor noştri.

Vom încerca să găsim persoane care să devină personaje, să petrecem timpul mieros al verii la umbră, să nu trebuiască să ne ascundem după copaci pentru a face o fotografie şi nici măcar să stricăm o relaţie incipientă cu un “profesionist al morţii”.  Ne dorim să avem un teren bun, plin de întâmplări revelatoare şi de informaţii suculente. Nu pornim de la nicio premisă sau ipoteză; asta o fac sociologii. Mergem pe teren speriaţi, dar provocaţi, speriaţi că nu ne va ieşi terenul, că ne vom bloca sau că undeva se va rupe firul.

Oricum, vă ţinem la curent cu tot ce aflăm, impresii parţiale, fragmente din jurnalele de cercetare, primele impresii transpuse discursiv sau fotografic. Vă invităm să fiţi alături de noi, prin toată această cercetare, prin tot acest text, metatext şi palimpsest, aşa cum credem că este orice cercetare de teren.

Dobrogea: spaţiu de şi al interferenţelor

Miercuri, orele 17.30, la Muzeul Ţăranului Român, tot poporul studenţesc de cochetează cu ideea de teren, e invitat să participe la o lansare pregătită cam de mult timp (cam ca toate lansările bune, aşa, pritocite la foc bun). Este vorba de, nici mai mult nici mai puţin, un proiect ambiţios. Un proiect de cercetare realizat de studenţii de la masteratul de Antropologie Culturală de la SNSPA, conduşi fiind de Bogdan Iancu.

Fotografie realizată Bogdan Iancu, preluare www.muzeultaranuluiroman.ro

Ca să înţelegem mai bine: au fost pe teren mai mulţi ani, au tot chestionat diverse aspecte şi au strâns ideile, impresiile şi analizele lor într-un volum de va apărea chiar miercuri, la Cărtureşti, cu titlul “Dobrogea. Identităţi şi crize”. De ce e “bun” acest volum colectiv (scuzaţi-mi didacticismul)?

1. pentru privirile convergente asupra unui spaţiu puţin scos la lumină, cel dobrogean.

2. “este mult teren” in acest volum. O mare lipsă a multor studii de profil (etnologice, antropologice etc) este detalierea terenului, cum se face acest teren. Şi, pentru orice student (ba chiar şi specialist, de ce nu?), este extrem de util.

3. este un demers scriptural dublat de o expoziţie. Dobrogea descrisa prin fotografie de ochii antropologilor.

Restul vă lăsăm să descoperiţi chiar la lansare.

Profesioniştii muzicilor orale: Istorie, practici, stiluri, tendinţe recente

Tot la Muzeul Ţăranului Român, în schimb pe 4 iunie, la ceas de seară, se mai întâmplă o Conferinţă de la Şosea. De data aceasta, după marketizarea tradiţiilor (conferinţă introductivă), relaţia dintre obicei şi tradiţii, cum se manifestă acest raport în cazul aşa-ziselor produse tradiţionale şi ipostaze ale reprezentării morţii astăzi, organizatorii vor să audiem şi să participăm la o prezentare a profesioniştilor muzicii orale. Ce istorie are această muzică, ce practici au fost construite de-a lungul timpului sunt numai câteva din întrebările la care vorbitorii vor încerca să răspundă.

În secolele XX-XXI, muzicile din România au fost supuse unui proces de profesionalizare = fenomen prin care un grup de specialişti (lăutarii) preiau muzicile de la creatorii şi deţinătorii lor, asumându-şi obligaţia de a le reface şi a le returna la cerere, contra unor recompense sau remuneraţii constituind principala lor sursă de venituri. Profesioniştii sunt deci prestatori de servicii muzicale în beneficiul unor comunităţi care, dintr-o comoditate multiplu motivată, le încredinţează propriile muzici. Ca urmare a acestui gest, comunităţile îşi pierd treptat abilitatea de a le produce şi totodată şi controlul total asupra devenirii lor.

Profesionismul are un trecut; este legat de o etnie minoritară; se întemeiază pe practici specifice; se exprimă prin muzici şi stiluri muzicale diferite de la o epocă la alta; în fine, cade sub incidenţa ideologiilor şi presiunilor politice.

Toate aceste idei vor fi expuse într-o conferinţă ilustrată abundent cu muzici de tradiţie orală rurale şi urbane, ale românilor şi ale altor etnii, provenind din toate provinciile ţării,  joi, 4 iunie, de la ora 18:00, la Clubul Ţăranului.
Participă: prof. dr. Speranţa Rădulescu, cercetător la Muzeul Ţăranului Român, Costin Moisil şi Florin Iordan

Moderator: pro. dr. Vintilă Mihăilescu, director al Muzeului Ţăranului Român

Despre celelalte ediţii ale Conferinţelor de la Şosea puteţi găsi texte, fotografii, înregistrări audio şi loc de comentat, pe blog la : http://www.muzeultaranuluiroman.ro/conferinte/